Di Filippo – Umbria
Roberto di Filippo – filozofie
Teritoriu
Umbria este o zonă pe care este bine să o străbateţi încet, lăsându–vă încântaţi de frumuseţea şi armonia tipice peisajelor zonei: vii şi livezi de măslini seculare, burguri medievale şi aşezăminte religioase . La Cannara, unde se află Crama Di Filippo şi în special în localitatea Pian D’arca, fratele Francesco şi–a ales locul pentru predica păsărilor. Şi iată cum filozofia de viaţă a familiei Di Filippo, ce promovează respectarea mediului înconjurător – evidenţiată de alegerea cultivării biologice orientate tot mai mult spre biodinamică – este în concordanţă cu această armonie a teritoriului.
Filozofia noastră
Ideea de a lucra pentru a exprima naturaleţea teritoriului este primul lucru pe care–l aşezăm la baza muncii noastre.
Filozofia noastră începe în momentul cultivării, doar lucrând cu multă atenţie şi în concordanţă cu principiile naturii şi cu pasiune pentru plantele şi pământul nostru se pot obţine struguri de calitate, fără de care orice vin şi–ar pierde semnificaţia. De aceea am adoptat agricultura biologică: produse naturale care fertilizează natura! Astfel, avem şi convingerea că administrarea corectă a resurselor pământului şi solului, soiuri de struguri cu maturare corectă ajută teritoriul să se exprime cât mai bine.
Viile în care se regăseşte cultura tradiţiei vinicole din Umbria, Grechetto şi Sagrantino, sunt începuturile acestei poveşti.
Graţie şi cunoaşterii zonei şi a unei cultivări manuale plantă cu plantă, reuşim să aducem în crama noastră struguri de cea mai bună calitate. Studiile continue asupra cultivării biologice şi atenţia pe care o acordăm şi lumii biodinamice ne permit apoi să experimentăm pentru a cerceta, an după an, exprimarea mai intimă şi mai profundă a teritoriului nostru.
Biologic
Agricultura biologică este o agricultură care are în vedere întregul ecosistem agricol, favorizând particularităţile terenului şi ale fertilităţii naturale, fără a utiliza pentru protecţie nici produse de sinteză, nici organisme modificate genetic.
Diferenţă principală faţă de agricultura aşa–zis convenţională constă chiar în faptul că biologia exclude chiar utilizarea de substanţe “ne–naturale” şi respectând păstrarea substanţei organice a terenului.
Trebuie acordată atenţie interpretării celor spuse mai sus. Lucrul conform principiilor biologice nu presupune doar absenţa substanţelor chimice pentru protecţia viei şi a terenului, dar şi dorinţa de a reduce impactul asupra mediului. Acest lucru înseamnă, în principal, faptul că se încearcă reducerea la maxim a tuturor acţiunilor ce ar putea dăuna nu numai viilor, dar şi întregului ecosistem. În practica agronomică, bio înseamnă utilizarea de fertilizatori organici; rotaţia culturilor şi lucrările protejează structura solului. Lupta împotriva dăunătorilor plantelor se face numai cu material organic şi cu tehnici foarte naturale precum confuzia sexuală sau utilizarea de antiparaziţi selectaţi chiar dintre insecte.
Agricultura Biodinamică s–a născut în 1924 în urma unei întâlniri organizate de agricultorii germani, care l–au invitat pe Rudolf Steiner, filozof, cercetător şi fondator al Antropozofiei, să facă publice primele experimente prin care s–a încercat un răspuns la problemele agriculturii chimice, încă la început în acele timpuri. Cu această ocazie au apărut puncte noi de vedere asupra modului de a privi fenomenele naturii şi, în special, asupra activităţilor productive umane. Limitele şi parţialitatea unei tehnologii agrare bazate numai pe aplicarea unor scheme de natură fizico–chimică le–au apărut agricultorilor foarte clare. Nimic nu trebuia lăsat să se desfăşoare de la sine, totul era interconectat într–o complexitate de relaţii care depăşeau aspectele pur cauzale. În biodinamică, se vorbeşte despre agricultura organică, înţelegându–se prin aceasta atenţia acordată tuturor sistemelor de relaţii vii pe care le individualizăm cu observaţia noastră, nu numai materială. Fundamental este conceptul conform căruia plantele trebuie să fie hrănite în mod natural, adică în soluri cu activitate biologică crescută, determinată de nivelul de humus şi de structura granulară şi a rădăcinilor. Acest lucru înseamnă că ele sunt hrănite de ecosistemului solului şi nu în mod primar de săruri solubile în apa solului. Pentru plantele crescute în acest mod, utilizarea nutrimentului se face sub directa influenţă a soarelui , căldurii şi luminii, prin urmare ele pot să–şi aleagă elementele nutritive necesare pentru creşterea adecvată. Agricultorul le pregăteşte în fermă şi le stabileşte utilizarea folosind cunoaşterea legilor specifice ce guvernează diferite regnuri ale naturii, amplificată şi dezvoltată de cercetarea ştiinţifică antropozofică a lui Rudolf Steiner, baza Agriculturii Biodinamice. În practica agricolă se ţine cont şi de studii agronomice specifice – Secţia matematică – astronomie a Goetheanum Dornach–CH. Acestea indică, conform ritmurilor cosmice, perioadele optime pentru diferitele faze ale prelucrării terenului, pentru însămânţare şi recoltare, pentru păşunat, pentru îngrijirea stupilor.
